Kogoś cechuje asceza obyczajowa.
Słownik języka polskiego . 2013.
asceză — ASCÉZĂ s.f. Ascetism; p. ext. ansamblu de exerciţii fizice şi spirituale (considerate purificatoare) practicate de unii călugări. – Din fr. ascèse. Trimis de cata, 15.02.2004. Sursa: DEX 98 ASCÉZĂ s. ascetism, pustnicie, schimnicie, sihăstrie,… … Dicționar Român
asceza — {{/stl 13}}{{stl 8}}rz. ż Ia, CMc. ascezazie, blm {{/stl 8}}{{stl 20}} {{/stl 20}}{{stl 12}}1. {{/stl 12}}{{stl 7}} podyktowane względami religijnymi, świadome i celowe minimalizowanie potrzeb życiowych, przestrzeganie ścisłych rygorów i… … Langenscheidt Polski wyjaśnień
ascézã — s. f., g. d. art. ascézei … Romanian orthography
ascetism — ASCETÍSM s.n. 1. Concepţie religioasă sau morală care preconizează un mod de viaţă extrem de auster, restrângerea la maximum a satisfacerii trebuinţelor materiale etc.; asceză. 2. Mod de viaţă preconizat de ascetism (1); viaţă austeră şi retrasă… … Dicționar Român
ascetic — ASCÉTIC, Ă, ascetici, ce, adj., s.f. 1. adj. Care aparţine ascetului, ascetismului sau ascezei, privitor la ascet, ascetism sau asceză. 2. s.f. Ramură a teologiei care se ocupă cu viaţa şi operele unor asceţi creştini. – Din fr. ascétique. Trimis … Dicționar Român
budism — BUDÍSM, s.n. Religie apărută în India în sec. V VI î.cr. şi atribuită lui Buddha, care consideră viaţa un izvor de suferinţe şi de iluzii, propovăduind renunţarea la orice plăceri. – Din fr. bouddhisme. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX… … Dicționar Român
mistică — MÍSTICĂ s. (FILOZ., bis.) misticism. (Catedra de mistică.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime místică (doctrină) s. f., g. d. art. místicii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic MÍSTICĂ1 f. Ansamblu de practici… … Dicționar Român
nirvana — NIRVÁNA s.f. art. (În religia budistă, în filozofia indiană etc.) Stare de fericire realizată prin eliberarea de grijile vieţii, de suferinţe şi prin contopirea sufletului individual cu esenţa divină, cu ajutorul contemplaţiei şi al ascezei. –… … Dicționar Român
penticostalism — PENTICOSTALÍSM s. n. sectă religioasă care acordă o importanţă doctrinară centrală botezului cu Duhul Sfânt şi ai cărei membri, prin asceză şi prin alţi stimuli psihici, îşi produc o stare de extaz şi de convulsii. (< penticostal + ism) Trimis … Dicționar Român
pustnicie — PUSTNICÍE s.f. Viaţă, stare de pustnic; sihăstrie. ♦ fig. Viaţă retrasă şi aspră pe care o duce cineva. [var.: pusnicíe s.f.] – Pustnic + suf. ie. Trimis de oprocopiuc, 27.04.2004. Sursa: DEX 98 PUSTNICÍE s. ascetism, asceză, schimnicie,… … Dicționar Român
