- metateza
- ż IV, CMs. \metatezazie; lm D. \metatezaezjęz. «przestawienie głosek lub sylab w wyrazie; przestawka»‹łac. z gr.›
Słownik języka polskiego . 2013.
metateza
Look at other dictionaries:
metateza — METATEZÁ, pers. 3 metatezează, vb. I. refl. pas. (Rar: despre cuvinte) A fi supuse metatezei, a şi modifica forma prin metateză. – v. metateză. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 metatezá vb., ind. prez. 3 sg … Dicționar Român
metateză — METATÉZĂ, metateze, s.f. Modificare fonetică produsă prin schimbarea locului sunetelor sau al silabelor dintr un cuvânt. – Din fr. métathèse. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 metatéză s. f., g. d. art. metatézei; pl. metatéze… … Dicționar Român
metàteza — ž 1. {{001f}}lingv. mijenjanje poretka glasova ili skupova glasova u riječi [vas – sav; mogila – gomila] 2. {{001f}}kem. stavljanje jednog elementa u unutrašnjost kemijskog spoja ✧ {{001f}}lat. ← grč … Veliki rječnik hrvatskoga jezika
metateza — metàteza ž DEFINICIJA 1. lingv. mijenjanje poretka glasova ili skupova glasova u riječi [vas sav; mogila gomila] 2. kem. stavljanje jednog elementa u unutrašnjost kemijskog spoja ETIMOLOGIJA lat. metathesis: premještanje slova u riječi ← grč.… … Hrvatski jezični portal
metatéza — e ž (ẹ̑) lingv. zamenjava mesta glasov v besedi, premet: poglavje o metatezi / metateza likvid / beseda čebela je nastala po metatezi iz bečela … Slovar slovenskega knjižnega jezika
metatézã — s. f., g. d. art. metatézei; pl. metatéze … Romanian orthography
metateza — <yun. metathesis – yerdəyişmə> dilç. bax yerdəyişmə 2 ci mənada … Azərbaycan dilinin izahlı lüğəti
metatetic — METATÉTIC, Ă, metatetici, ce, adj. (lingv.) De metateză; din metateză. – Din fr. métathétique. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 METATÉTIC adj. v. metatezat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime metatétic … Dicționar Român
accident — ACCIDÉNT (1 4, 6) accidente, s.n. (5) accidenţi, s.m. 1. Eveniment fortuit, imprevizibil, care întrerupe mersul normal al lucrurilor (provocând avarii, răniri, mutilări sau chiar moartea). ♦ Fapt întâmplător, banal, care aduce nenorocire. 2. (fil … Dicționar Român
baltă — BÁLTĂ, bălţi, s.f. 1. Întindere de apă stătătoare, de obicei nu prea adâncă, având o vegetaţie şi o faună acvatică specifică; zonă de luncă inundabilă, cu locuri în care stagnează apa; p. ext. lac. ♢ expr. A rămâne (sau a sta, a zăcea) baltă = a… … Dicționar Român
